Foto: din surse deschise
Aceste scenarii de rudenie cele mai frecvente distrug contactul emoțional dintre generații și duc la răcirea relațiilor
Relația mamă-copil este considerată una dintre cele mai importante relații din viață, dar chiar și aceasta dezvoltă uneori fisuri. Copiii adulți pot deveni mai reci, contactează mai rar sau se distanțează complet. Acest lucru nu se întâmplă brusc, de obicei există probleme psihologice specifice în spatele acestui comportament care s-au acumulat de-a lungul mai multor ani. Este important să realizăm că această înstrăinare nu este aproape niciodată un act de ingratitudine, ci mai degrabă o nevoie a copilului adult de a se proteja.
Control excesiv
Atunci când un copil crește într-un mediu excesiv de controlat – cu verificări constante, sfaturi despre „ce este mai bine”, critici și invadarea spațiului personal – el dezvoltă o rezistență interioară.
La vârsta adultă, un astfel de control începe să fie perceput ca o amenințare la adresa independenței, astfel încât persoana se retrage automat pentru a-și stabili propriile limite. Nu contează câtă iubire există, controlul prevalează asupra ei.
Presiune emoțională și manipulare
Fraze precum „Am făcut totul pentru tine”, „Nu poți face nimic fără mine”, „Cum poți să-mi faci asta?” – lasă o impresie profundă. Acestea sunt modalități manipulative de a atrage atenția, făcându-i pe copii să se simtă mai degrabă vinovați decât iubiți.
La vârsta adultă, ei încearcă să scape de această presiune și aleg distanța ca modalitate de a-și menține echilibrul emoțional.
Eșecul de a recunoaște emoțiile și devalorizarea experiențelor
Mulți oameni au crescut în familii în care nu se obișnuia să se discute despre sentimente. Ei au auzit constant următoarele cuvinte de la părinții lor:
- „Nu inventa”.
- „Alții trăiesc mai rău.”
- „Nu fi slab.”
Astfel se formează convingerea că mama nu este un sprijin și nu este o persoană cu care se poate vorbi sincer. La vârsta adultă, oamenii nu vor să se deschidă față de cei care nu le-au recunoscut niciodată experiențele, astfel încât relațiile devin superficiale sau dispar cu totul.
Rolul părinților pentru mama lor
În unele familii, de la o vârstă fragedă, copilul este forțat să devină un sprijin psihologic pentru mamă: ascultă problemele, o calmează, își asumă responsabilități pe care nu ar fi trebuit să le suporte.
La vârsta adultă, o astfel de persoană se satură de rolul nesfârșit de salvator și alege distanța pentru a-și începe propria viață, mai degrabă decât grija nesfârșită pentru mama sa.
